"visul Zero" - acrilic pe carton, 50x70, Pitesti 1998, Razvan MitulescuIntr-o zi fara filme am pus ce imi mai ramasese nevazut din colectia mea: Crash al lui Cronenberg, regizor canadian, un tip destul de nesuferit.
Filmul este violent si te umple de anxietate, ca mai toate filmele lui. Ca orice trauma nu se uita usor, te haituieste ceva vreme dupa ce l-ai vazut. Atmosfera underground de portocala mecanica; sex cu scenarii inedite si lugubre altfel « has no fun »; ideea reconstituirii sub forma unor spectacole grotesti a catorva accidente celebre (un exemplu - cel al lui James Dean), un joc periculos in care protagonistii chiar faceau terci masini riscandu-si viata, cascadorind in fata unui public psihopat pentru care nimic nu mai e suficient de cool daca nu e adrenalina pe bune.
Mi-am adus aminte de o poveste urbana din Toronto, despre un anume Vasile care se ocupa cu busitul de masini, inscenate intr-un mod artistic, inducand victimei vina si convingand-o pana la urma sa plateasca o suma suficienta pentru a repara daunele (gandite anume sa fie usoare) dar mai mica si oricum de preferat calvarului constatarii politienesti, asigurarilor, etc. pentru « un fleac, pana la urma ». Mi s-a parut straniu locul comun al filmului cu povestea lui Vasile.
Adica sa fie o legatura intre cei doi? Sa fi vazut Vasile filmul? Sau o fi actionand la un nivel subconstient teoria celor sase grade de separatie, conform careia ar fi suficient sa gasesti numai un anume lant de 6-7 persoane ca sa ajungi de la persoana A la persoana B, oarecare, cu conditia sa fie vii. Daca ma gandesc, mi se pare imposibil ca intre mine si un oarecare bastinas din Noua Zeelanda sa existe doar 6 insi pe care daca i-as cunoaste, m-ar putea duce fata in fata cu acel om. Pun problema altfel, si mai ametitor: eu i-as putea cunoaste direct pe toti ceilalti 6 miliarde de oameni, daca as gasi combinatiile perfecte de 6 nume catre fiecare.
Interesant ar fi daca teoria s-ar aplica si intre doua cuvinte oarecare, ba mai mult, din limbi diferite. Adica prin ce alchimie niste femei cu batic, dupa ce au dereticat prin batatura, lanseaza de pe prispa retete si modele de mileuri, anchioruri, bluze pepit, fara sa aiba habar cat de aproape sau de departe sunt de originea cuvintelor. Ca un chirurg care face miracole cu bisturiul, fara sa aiba nevoie sa stie cum se bate fierul sa ajunga bisturiu. Oare vanzatoarea de la cofetaria copilariei mele s-a gandit vreodata ca « dropsurile » bomboanele alea tari si sidefii, veneau de la englezescul « drops » – exprimand tehnica de obtinere a bomboanelor cu pricina? Mie multa vreme mi s-a parut dubios ca nimeni nu s-a obosit sa imi spuna de ce unele lucruri care imi sunau atat de familiar, erau totusi atat de stranii, de ne-romanesti. Cum pandispanul vine de la o frantuzescul « pain-de-spain », sau « cascaval » de la italienescul caciocavallo, de pe vremea cand oamenii plecau cu branza atarnata de saua calului. Sa fi avut vreo idee femeia cu taraba in strada, atunci cand incearca sa te convinga de calitatea lanei si mai ales ca iti vine foarte bine « plovarul », ca acest cuvant descrie concret in limba engleza cum iti tragi peste cap (pull over) un camesoi de lana?
Nu se stie cum, cuvintele se golesc de epicul lor pitoresc, si se umplu de simturi, devin o legatura domestica intre legenda si olfactiv, gustativ sau tactil.
As fi curios sa aflu ceva despre o eventuala teorie a limbilor pure, cele de la poarta turnului lui Babel, cele abia scoase de la cuptorul Vechiului Testament. Probabil ca acum traim o contaminare de proportii, lingvistic vorbind.
Poate asa s-a ajuns si ca cei de dreapta sa nu fie chiar drepti, iar cei de stanga desi umanitari, inumani.
Un exemplu perfect si multidimensional al teoriei conexiunilor de mai sus este Crestinismul. In Biblie sunt pagini intregi de genealogie sfanta. Mai mult: atingerea Lui de catre apostoli s-a transmis pana la noi, fizic. Intre noi si Hristos nu trebuie sa cautam lanturi de nume. Pentru ca de El ne leaga toate numele.
Filmul este violent si te umple de anxietate, ca mai toate filmele lui. Ca orice trauma nu se uita usor, te haituieste ceva vreme dupa ce l-ai vazut. Atmosfera underground de portocala mecanica; sex cu scenarii inedite si lugubre altfel « has no fun »; ideea reconstituirii sub forma unor spectacole grotesti a catorva accidente celebre (un exemplu - cel al lui James Dean), un joc periculos in care protagonistii chiar faceau terci masini riscandu-si viata, cascadorind in fata unui public psihopat pentru care nimic nu mai e suficient de cool daca nu e adrenalina pe bune.
Mi-am adus aminte de o poveste urbana din Toronto, despre un anume Vasile care se ocupa cu busitul de masini, inscenate intr-un mod artistic, inducand victimei vina si convingand-o pana la urma sa plateasca o suma suficienta pentru a repara daunele (gandite anume sa fie usoare) dar mai mica si oricum de preferat calvarului constatarii politienesti, asigurarilor, etc. pentru « un fleac, pana la urma ». Mi s-a parut straniu locul comun al filmului cu povestea lui Vasile.
Adica sa fie o legatura intre cei doi? Sa fi vazut Vasile filmul? Sau o fi actionand la un nivel subconstient teoria celor sase grade de separatie, conform careia ar fi suficient sa gasesti numai un anume lant de 6-7 persoane ca sa ajungi de la persoana A la persoana B, oarecare, cu conditia sa fie vii. Daca ma gandesc, mi se pare imposibil ca intre mine si un oarecare bastinas din Noua Zeelanda sa existe doar 6 insi pe care daca i-as cunoaste, m-ar putea duce fata in fata cu acel om. Pun problema altfel, si mai ametitor: eu i-as putea cunoaste direct pe toti ceilalti 6 miliarde de oameni, daca as gasi combinatiile perfecte de 6 nume catre fiecare.
Interesant ar fi daca teoria s-ar aplica si intre doua cuvinte oarecare, ba mai mult, din limbi diferite. Adica prin ce alchimie niste femei cu batic, dupa ce au dereticat prin batatura, lanseaza de pe prispa retete si modele de mileuri, anchioruri, bluze pepit, fara sa aiba habar cat de aproape sau de departe sunt de originea cuvintelor. Ca un chirurg care face miracole cu bisturiul, fara sa aiba nevoie sa stie cum se bate fierul sa ajunga bisturiu. Oare vanzatoarea de la cofetaria copilariei mele s-a gandit vreodata ca « dropsurile » bomboanele alea tari si sidefii, veneau de la englezescul « drops » – exprimand tehnica de obtinere a bomboanelor cu pricina? Mie multa vreme mi s-a parut dubios ca nimeni nu s-a obosit sa imi spuna de ce unele lucruri care imi sunau atat de familiar, erau totusi atat de stranii, de ne-romanesti. Cum pandispanul vine de la o frantuzescul « pain-de-spain », sau « cascaval » de la italienescul caciocavallo, de pe vremea cand oamenii plecau cu branza atarnata de saua calului. Sa fi avut vreo idee femeia cu taraba in strada, atunci cand incearca sa te convinga de calitatea lanei si mai ales ca iti vine foarte bine « plovarul », ca acest cuvant descrie concret in limba engleza cum iti tragi peste cap (pull over) un camesoi de lana?
Nu se stie cum, cuvintele se golesc de epicul lor pitoresc, si se umplu de simturi, devin o legatura domestica intre legenda si olfactiv, gustativ sau tactil.
As fi curios sa aflu ceva despre o eventuala teorie a limbilor pure, cele de la poarta turnului lui Babel, cele abia scoase de la cuptorul Vechiului Testament. Probabil ca acum traim o contaminare de proportii, lingvistic vorbind.
Poate asa s-a ajuns si ca cei de dreapta sa nu fie chiar drepti, iar cei de stanga desi umanitari, inumani.
Un exemplu perfect si multidimensional al teoriei conexiunilor de mai sus este Crestinismul. In Biblie sunt pagini intregi de genealogie sfanta. Mai mult: atingerea Lui de catre apostoli s-a transmis pana la noi, fizic. Intre noi si Hristos nu trebuie sa cautam lanturi de nume. Pentru ca de El ne leaga toate numele.
.jpg)
