Friday, February 20, 2009

Warmhitecture

Razvan Mitulescu - "password" - creion pe carton, 30x40cm, Pitesti 1996


Liftul. Inca putin si am ajuns. Gata, sunt in fata usii, bag cheia in incuietoare si deschid. Inauntru – aglomeratie! Holul intesat de amintiri. Musafiri nepoftiti, stau asa cu caciulile inca pe cap, cu pantofii prafuiti de atata drum. Pe unii aproape sa nu-i mai cunosc, musafirii mei dragi. Intra-devar, nu ma asteptam sa ma vizitati, dar acum ca sunteti aici, intrati, faceti-va comozi, va aduc o cafea.
Unul e descult, cu pene de indian si cutit de lemn cioplit, venind din vestul salbatic al balconului insorit; e si tovarasul lui de aventuri, motanul Felix, din plastic negru si cu incheieturi.
Celalalt mai bronzat e strengarul care invartea la pranz, in cabina de proiectie de la caminul cultural, ultimul film al lui piedone, bobina dupa bobina ; unde era rupt taia filmul drept sub cadrul: putina acetona, si gata filmul mergea inainte, cu cicatricile dupa el, cu fluieraturile in spate. dupa aceea urma balaceala in apa verde de Dunare, si litania printre ranjete ca a baietelului extraterestru din film, pe care il invidia pentru jucaria lui facatoare de minuni : acaseteventicincue, acaseteventicincue, acaseteventicincue...
Si e si cel sosit direct de la practica agricola, murdar de noroi si ars de soare, cu strugurii boabe inghesuiti in sticla de apa, sa nu i-i confiste supraveghetorii.
Altul vine de la Costinesti, prima noapte pe plaja; parfumul libertatii. prea tare pentru plamanii tineri si neantrenati. dar atat de placut...
Altul de la Ploiesti, rupt de contradictii si un pic stingher ca a dat bani nasului la tren, desi acesta era gata sa fraternizeze cu aparatorul patriei care-si poarta epopeea saptamanala intre U.M. si iubita din scrisori.
Unul dintre ei e o melodie. Melodiile ne asigura un tur gratis in timp, chiar in samburele unei senzatii. Muzica - mijloc de transport in comun, fiecare coboara la statia lui. Am ascultat recent prelegerea lui Andrei, la Lucerna: despre ingeri si muzica lumii. Si daca ei ne-au invatat pe noi limbile pamantului, ma intreb oare un traducator in ce relatie ar fi cu ingerii neamurilor; poate ca daca ar reusi performanta de a vorbi toate limbile pamantului s-ar transforma fara sa bage de seama in muzician, si deodata ar avea acces la cheia sol a limbajul universal.

Asemanarea dintre arta si paradis e ca amandoua te fac sa te simti bine, dar nu poti ‘trai’ din ele. In arta, creatia nu are nevoie de creator. Ci invers. Totodata se constituie intr-un limbaj universal.
Opus stau lucrurile intre noi (creatura) si El.

In limba romana, unei picturi care infatiseaza o carte si o vaza de flori pe o masa i se spune « natura moarta ».
In limba engleza, i se spune « still life ». viata imobila.
Opus #2.

Musafirii au plecat. M-au lasat la masa, fata in fata cu speranta. Mai schimbam cate o vorba, sa ne treaca de urat. Dar in general tacem, si ne simtim bine asa.
Cu lingura cea mare mancam pe rand dintr-un borcan, dulceata de fluturi.