Friday, July 18, 2008

Dificulture I


În ultimele 6 luni am locuit cu un pian. A ajuns la mine din stradă, cineva îl aruncase și eu i-am zis: hai la mine, am loc. Intre timp m-am schimbat și l-am dat și eu afară. Unele lucruri pur și simplu nu se potrivesc în anumite locuri. Totul e o chestie de potrivire geometric exactă. Lumea asta e ca un cub de jucărie, stiti voi de care, de-ăla colorat care pe fiecare față are decupate forme de triunghi, pătrat, steluță, cerc, și în care copilul trebuie să bage piese de forma potrivită (cum spuneam). Iar noi vrem să fim înăuntru. Incercăm să ne strecurăm prin decupături, si când nu reușim - forțăm, doar-doar vom potrivi cercul în pătrat, sau steaua în triunghi. Ideea e că de multe ori știm care-unde se potrivește, unii intuim de la inceput, altii după ani de încercări. Doar că uneori cu bună-știință ne zicem ca daca mai taiem un colt aici, unul acolo, reușim să ne strecurăm în cub. Până la urmă ajungem, și trăim așa, fără un colț aici, unul acolo.

Am remușcări față de el. Tot ce avea nevoie era doar puțin spațiu. Nici măcar nu trebuia să îl restaurez, sau să îl acordez, așa cum plănuisem. Eu nu știu să cânt la pian. Și nici ceilalți din casă. Aveam altfel de dialoguri cu el. Și sentimentul că îl salvasem din stradă. Acum am doar puțin alt spațiu. Puțin din de toate. Sunt cam puțin.

Distanța dintre sublim și dezastru e uneori de o literă.
Și poate că de fapt el și-a dat seama că nu ne potrivim.
Și a plecat.
.
.
.

No comments: