Monday, March 15, 2010

R.O.M. la maseaua de minte




Luna lui Făurar. Timp numai bun pentru artistul român Dan Perjovschi.
Royal Ontario Museum l-a avut la lucru timp de câteva zile. Când am auzit vestea asta, am fost extrem de bucuros ca tot mai des vin și aici români care pun România pe harta artistică a lumii. Inițial m-am gândit că A.G.O. (Art Gallery Of Ontario fiind cea mai mare galerie de arta din Toronto) ar fi fost un loc mai potrivit să expună. Apoi mi-am dat seama că nu se putea loc mai bun pentru un român decât acest muzeu care doinește mioritic în prescurtarea lui - R.O.M. - particulă atât de familiară nouă românilor încă de pe vremea când o conțineau mai toate numele chioșculețelor din tânăra și nepriceputa libertate. Ca să nu mai spun că logo-ul muzeului arată exact ca steagul Romaniei. Unii spun că în spatele coincidențtelor sunt fire nevazute.

În sala de la etajul patru i s-au pus la dispoziție ziduri albe, ca într-un labirint. Dan le-a acoperit cu gândurile lui. A avut la el doar o scara pliantă și un marker. Și multă originalitate.
Dan Perjovschi a mers către simplificarea tehnicii până aproape de esență, până la linii și puncte, până la alb si negru. Dar nu a abstractizat. Dimpotrivă, cu cat mai simplu a devenit desenul lui ca tehnica, cu atât mai concentrat a devenit mesajul.
Lucrările lui îmi amintesc cumva cu desenele ramase mărturie mii de ani in peşterile preistorice. Sunt revelatoare și militante, sunt demistificatoare până la limita suportării adevărului de "open society".
Și sunt acolo să dăinuie generaţii întregi, chiar daca fizic peste șase luni cei din muzeu vor aşterne un strat de vopsea albă peste lucrările lui, ca o zăpada care încheie un an, doar pentru a da șansa primăverii să scrie un nou început.

Lucrarea lui în care oamenii zilelor noastre își mărșăluiesc rutina lor zilnică aproape invizibili până când ajung în „atotputernicul” ecran de televiziune, moment în care devin ca prin farmec perfect vizibili, se constituie într-o definiție ascuțită a vanitatii omului modern care împlinește iată - emoțional cel puțin – profeția lui Warhol despre cele 15 minute de celebritate, atrăgînd atenția asupra efectului teribil al mass-mediei și alienarii consumeriste. Intr-un alt desen, un tanc pleaca să omoare oameni, dar poartă pe el un semn cu „fumatul interzis”; nu am la îndemână o definiție mai exactă și mai sarcastică pentru fățărnicia și metodele de derutare a opiniei publice practicate de guvernele actuale. Sau desenul în care omul care își împușcă o idee, cu gestul specific sinucigașilor. Ce poate fi mai adevarat cand vine vorba de trista inactivitate a românilor, timorați și inhibați de atâția ani de oprimare.

Dan Perjovschi dă definiții pentru lumea actuală, cu toate măselele de minte gata de sfărâmat prejudecăți și de fărâmițat corectitudini politice care după cum stim, sub pretextul toleranței ascund de fapt mediocritate, frică și intenții meschine. El demască regulile răsturnate ale sistemelor politice și economice, paradoxurile multiculturalismului și globalizării, ridiculizează temele perplexante din arealul modern, fie el institutional sau domestic. Si o face in spiritul românesc cel mai prețios, în care hazul de necaz este mai sănătos și mai educativ decât corectitudinea politica.
Pentru mine, el nu a trecut neobservat nici acum 15 ani (poate) cand am auzit prima oara de el: simteam ca are ceva de spus. Cei curioși vor gasi la R.O.M. un volum cuprinzator despre arta lui, despre activitatea la Revista 22, despre show-urile artistice cu `Studio 35` la Oradea, despre expozitiile lui internationale și încă foarte multe despre parcursul lui artistic.
Nu mi-am imaginat niciodată că voi avea bucuria să vorbesc cu el aşa mult, și nici că lucrul acesta se va întâmpla în Toronto. La un moment dat m-a întrebat dacă sunt artist, iar eu i-am răspuns că da, aşa îmi place să cred. Mi-a zâmbit cu multa simpatie, si după ce l-am vazut la lucru, mi-a acordat șansa unei plimbări scurte prin oraș, împreună cu soția lui, Lia (și ea artistă). La o cafea, mi-a spus că i-a plăcut orașul nostru, atât cât a putut sa îl vadă între munca la muzeu, interviuri, conferințe și interacțiunea cu vizitatorii care îi erau martori la procesul creativ. În spatele numelui este un om foarte agreabil, cu prieteni și planuri, și speranțe.
Când am intrat la metrou, aveam senzația clară că cei câțiva pași pe care i-am făcut împreuna pe Bloor Street, au fost (ca sa-l parafrazez pe Neil Armstrong):

„un pas mic pentru el, un salt mare pentru mine”.



nota:
- acest articol este publicat in numarul 61 al revistei canadiene "Acasa"
- cateva articole din presa locala despre prima lui expozitie personala in Canada.

The Globe And Mail


Royal Ontario Museum

No comments: