I blog you

Razvan Mitulescu, 21 iulie, Toronto


Intr-o noapte am visat ca mi se umflase degetul aratator. Se tot umfla si ma durea. Cu un cutit am facut o mica crestatura in deget, pe o parte. Din deget au inceput atunci sa iasa zglobii, pesti mici argintii, odata cu un suvoi de apa limpede, lasandu-mi in urma o senzatie de usurare. Strangeam de deget sa ii scot pe toti. Dupa ultimul peste, prin taietura din deget a iesit bombanindu-ma, Jiminy Cricket - greierele din Pinnocchio angajat full-time pe post de constiinta.

Visul mi-a lasat un gust placut, desi degetul ma durea de-adevaratelea. Poate ca eu sunt balena care i-a inghitit pe toti, daca mai tineti minte povestea! Sau poate e doar copilul din mine care cere ajutor, speriat de prognozele vremii de adult.
Incet-incet, constat ca seman tot mai mult cu tatal meu. Din voce si din unele gesturi. Ma surprind descoperind acest lucru cu placere totusi - mult timp vroiam sa ma deosebesc, dar nu numai de el, ci in general. Acum deja il pandesc pe el, pe tatal meu, cum se face intrezarit din mine. Citeam undeva ca asta e semn ca imbatranesc. Dar mai e mult pana acolo.

De curand am fost la concertul The Police, la Air Canada Center. O sala enorma care s-a umplut pana la ultimul loc. In deschidere au cantat cei de la “Fiction Plane”, o trupa britanica de care nu stiam, avandu-l vocal pe cine credeti? Pe fiul lui Sting! Insa nu m-as fi asteptat sa-i semene atat de mult vocea, atitudinea pe scena, compozitiile. Grupul – tot 3 ca si “The Police”, el tot la bas, ca si tatal lui. Concertul a fost senzational. Vorbesc de al tatalui.

Ma uit la prietenul meu. Si el seamana tot mai mult cu tatal lui. Vorbim despre asta.

Mai nou am o alta jucarie; ma tot gandesc sa imi fac un blog. Sa invit si eu prietenii sa scrie lucruri interesante, sa avem comunitatea noastra de idei. O noua organizare sociala, un nou limbaj. Ai putea spune “te blog frumos sa nu mai stai asa mult pe net!”! sau “azi ploua pe blog!” Blogul va imbatrani odata cu mine, cu noi toti cei din comunitatea blogului unit si liber. Am sa pot sa ii expun si fiului meu speranta ca va face update blogului pentru mine, cand voi fi batran (in loc de clasicul “imi va aduce si mie o cana cu apa”)
Verb universal – conjugare libera. Agora pe net.

Ca o paranteza, zilele trecute citeam despre comunitatile virtuale care sunt foarte reale de fapt, si ca a fost prins cel care isi purta jihadul in chip de commandant, pe un forum dedicat. Se pare ca activitatea lor a fost extrem de puternica si de eficienta.

Cararile intre oameni sunt deja tot mai mult fire intr-o retea, si chiar doar niste lungimi de unda. Ca la circ – vom practica mersul pe fir, pe unda, de la unul la altul! Sa fi scapat oare de viziunea sumbra in care sfarsitul omenirii va fi atunci cand nu vor mai fi carari intre case?

Pana atunci insa, I blog you all!