Tuesday, September 25, 2007

nunta rachetei cu raza lunga de actiune


Razvan Mitulescu, Toronto 20 septembrie 2007



In ultima vreme tot se duc pe lumea cealalata diverse personalitati, mai mult sau mai putin universale – scriitori, actori, cantareti. Zic asta pentru ca in ziua de azi greu de spus cine va ocupa vreun loc in memoria colectiva peste 50, sau mai rau, peste 300-400 de ani.

In zilele noastre, unii au parte de un moment de celebritate, si asta le e apoi de ajuns sa reuseasca mai departe, e ca un motor propulsor celebritatea. O emisiune de o vara la tv, o mica inventie, un loc in guvern, o carte bestsellerita sau un hit muzical, si apoi cu uneletele eficiente ale impresariatului, ajungi sa castigi o gramada de bani. Totul e sa alimentezi sterile despre ce-ti mai face moaca sau buzunarul, ca sa nu te uite lumea.
Tot mai multi avem sansa la acele 15 minute de celebritate prezise de Warhol. Avem tv, radio, ziare. Dar avem pentru cei mai multi, internetul e cel mai bun surogat in underground-ul media pentru a deveni “celebru”. Postezi o poza, un text sau un filmulet undeva, pe vreun forum sau blog, si contorul discret din josul paginii te face sa te indrepti de spate, sa te uiti in zare increzator si mandru ca ai deja 237 de vizitatori care “te stiu” de acum, iar numarul creste.
Pe drumul catre celebritatea reala unii sunt ca niste cantareti de karaoke; canta fals dupa un negativ, si dau senzatia ca se distreaza.

Internetul e environmental friendly. Nu se mai taie copaci sa se scrie milioane de epistole, sa se scoata milioane de fotogafii, consuma putina energie electrica si spatiu, consuma putin plastic.

Poezie environmental friendly.

Scrisa pe net de catre prieteni, fara pretentii de hartie, fonturi speciale, asteapta in server sa fie citita. Doar ca nu poti sa o arunci in nisip in graba in timp ce fugi sa te arunci in valuri, undeva departe pe vreo plaja.

Moartea environmental friendly.

Nu scoate fum, incalzeste doar local, si nu lasa urme radioactive dupa ce a fost parasutata din avion, ca o balerina dementa.
Despre cea mai puternica bomba “ecologica” fabricata de rusi si deja experimentata in direct la tv. Astia, alde rusii si americanii tot isi mai arata muschii unii altora, asa cum copiii isi arata cu mandrie primele fire de par pubian.
Ea, bomba, e deja celebra, dorita, temuta si respectata ca nu e atomica ca altele, ridica intrebari si deja tone de roca. Si daca va ridica si niste vieti, o va face cu cel mai al dracu respect pentru natura.
La nunta zgomotoasa a bombei cu pamantul, suntem toti putin…miscati.

Cultura automobilului se face pe campii intregi transformate in sosele. La anumite momente ale zilei pare ca toate masinile din lume sunt parcate pe sosea. Nimic nu se misca. Traffic jam. Nu iti ramane decat sa asculti la radio sau vreun cd personal. “Emerica - Just a wasteland of human feelings”, asa cum statea scris cu pixul pe rucsacul jegos al unui adolescent cu par roz, cercei in nas si spranceana, blugi rupti – tanarul stereotip - evident in razboi cu toata lumea. Probabil peste cativa ani va plati rate la masina, la casa, va purta cravata la serviciu si va face turism in Europa. Va avea 3-4 copii dupa el. Asa arata aici familia canadiana standard, 3 sau 4 copii. Canadian standard insemnand albii de 2-3 generatii pe aici. Extrem de politicos. Si mentalitate diferita fata de familia romana, sau europeana in general unde familiile in present se cam opresc la 1 sau 2 copii. Chestie de mentalitate. Unii zic si de spatiu. Poate e si nevoia de a fi cat mai multi, din moment ce aici se au doar pe ei, rupand lantul rubedeniilor de peste ocean. Sa fie mai multi la masa de sarbatori. Populatia nativilor, e rara. Am intalnit unul singur pana acum. Facea pe malul lacului niste structuri din piatra, puse una peste alta in echilibru instabil. Practica asta e un fel de sport de agrement, derivate din vechime, cand stramosii lui faceau inukshuk la hotare, pentru semnalizare si inchinare diversilor zei.

Seara pe plaja, cativa tineri fac jogging. Luna iese din lac si ne face o poza. Iese miscata.
Atunci lacul se face deodata sul si vedem cum pestii joaca barbut undercover. Perechea din fata noastra a dat de doua-trei ori din maini si a zburat lin peste centrala nucleara, care tocmai isi facuse un ou prajit.
E doar una dintre serile obisnuite pe malul lacului Ontario.

****
Nota:
Multumesc echipei de la Acasa Media pentru publicarea acestui material (inclusiv fotografia creatie proprie) in numarul 28 al revistei "Acasa"
****

No comments: