Saturday, January 23, 2010

Design citizen

           Asta e o postare atipica pentru blogul meu. Dar blogul meu seamana mai mult a website personal, asa ca fie ce-o fi! N-are cum sa doara prea tare!

          Desigur, am dezvoltat si o mica teorie a fondului din spatele “formelor fara fond” (pe care o voi prezenta cu o alta ocazie, imbracata in costumul cel bun pe care il punem cand vorbim despre arta, in timp ce acum suntem intr-un fel de salopeta). Criteriul asta, si el in salopeta plina de ulei si span, apare scortos si nesuferit sa-ti traga un dos de palma peste bot imediat ce, ca artist, ai indraznit sa te desprinzi de la sol, prins doar de linia subtire a digital tablet-ului, plutind dincolo de functionalitatea obiectului in cauza. Pentru ca nu inseamna nimic daca ai facut un obiect neobisnuit, poate frumos, daca e irealizabil, nepractic, neergonomic, in concluzie - inutil. Gustul sangelui care-ti curge din buza sparta te anunta ca designul industrial si-a incetat pauza de mers la brat cu arta (care isi continua dezinvolta calatoria ei fantastica de copil rasfatat, in timp ce tot ce ajunge pe liniile de montaj este mai intai legat de o masa, apoi ciopartit, calculat, transformat, produs, distribuit, incasat). E momentul in care imi spun: "oh, sunt inca la serviciu!"
           Totusi, motivul pentru care am ajuns sa pun proiectul meu aici, e ca sunt bucuros si nu vreau sa astept pana cand metisul meu dintre arta si inginerie isi va gasi loc intr-o sectiune speciala pe website-ul meu (care-i tot blocat in faza de intentie). Bucuros ca firma la care lucrez, a considerat nimerit sa il trimita la un concurs de gen, unde am si castigat un loc in cele 3 alese de ei (nu exista o ordine tip loc 1, 2, etc, ci au ales 3 pe care le-au premiat egal)
Apoi, mai e un motiv: imi plac bicicletele. A nu se intelege ca ma innebunesc sa merg cu bicicleta. Imi plac pur si simplu ca obiecte.

“Photon”, prima bicicleta, cea digitala si premiata, e genul de bicicleta superperformanta, pentru triathlon.





Aici link catre blogul firmei mele


Aici link catre site-ul official al concursului.


“Cabrioletta”, cea de-a doua, e bicicleta mea pe care am cumparat-o in vara si pe care am transformat-o dintr-o bici plina de reclame, culori, in fine ceva banal, intr-o bici de oras, imbracata in piele, prietenoasa, chiar sexy.

asa cum arata inainte, direct din tipla


si dupa



nota adaugata in martie:
in numarul din februarie 2010 al revistei Design Products News, a aparut un mic articol mentionand bicicleta mea :)

si pagina