când mă trezesc,
cafeaua (amanta mea decadentă şi halucinantă)
îşi opreşte limuzina dietetică
fix pe botul tigrului cuantic
aşternut covor (din proprie iniţiativă)
la picioarele zilei.
există cuvinte cu aripi de înger, însă nu există dulce fără amar
zice ea desfăcând ţipla de pe un secret nou-nouţ
ca să nu mai spun că niciodată o hepatită cu ceva carte nu ar face treaba murdară a diabetului
ar trebui să recunoşti că
tu nu opreşti agregatul de fluierat în vânt
decât dacă ai uitat norocul deschis la maxim
şi te înjură vecinii
minciuna e un mijlocitor, mai zice ea
şi cu apa cu care ai fi inventat oceane în alte lumi (în cu totul alte lumi…)
aici ţi-ai umple cratiţa de-o mămăligă cosmică,
mănânc-o acum, caldă
peste zi, uscată
nimeni n-ar mai putea-o înghiţi,
exact aşa cum se întâmplă cu orice adevăr de netăgăduit…
eu tac şi o cuprind pe dată
cafeaua mea,
adin, dva, tri...umfată!
.jpg)
