Sunday, December 30, 2007

My Christmas Story

Scris de Elena in preajma Craciunului,
Toronto, 2007

Mi-ati ciobit smaltzul de ortodox, frati crestini din America de Nord!


La gradinita unde merg cu Darie, in cadrul unui program ce poarta denumirea de Drop in centre (centru sponsorizat de guvern, gratuit, unde copiii beneficiaza de rutina unui program de gradinita sub supravegherea propriilor parinti/ bunici sau baby-sittere) se va organiza marti o mica petrecere de Craciun. Bradutzul de Craciun este deja decorat, iar marti o sa vina si Mosul, sa le aduca atit copiilor, cit si parintilor un mic cadou. Nimic nelalocul lui pina acum. Darie se joaca la aceasta gradinita cu copilasi chinezi, negri, indieni, albanezi, canadieni. Intr-una din cele doua sali de joaca e afisat periodic, pe un panou atirnat de un perete, un calendar al sarbatorilor, de-a lungul anului, cu informatii suplimentare, abundente, printate pe coli A4 de fiecare data cind chiar se sarbatoreste ceva. Asa am aflat despre Noul an chinezesc si despre Diwali, sarbatoarea luminilor la indieni. Nimic nelalocul lui, nu? Asa ma gindeam si eu.
Insa ce m-a facut sa imi incrunt sprincenele si sa imi cobor colturile gurii intr-un clasic gest de dezaprobare a fost o ghirlanda…unica de altfel…arborata cu mult fast: SEASONAL GREETINGS. Okai..de sezon…am inteles…dar ce fel de ‘greetings’? si adica cum de sezon???
Si asa am ajuns sa scriu gindurile pe care le cititi voi acum si sa ma documentez ca sa aflu o gramada de desertaciuni, pe care vi le voi impartasi, sperind ca o sa va tina rabdarea sa cititi pina la capat.
Sint dezamagita de cum vad ca se deruleaza primul nostru Craciun in Toronto…unde se vorbeste cu atita patos de Santa Claus si unde in spatiul public, cel putin, se mentioneaza foarte rar sau deloc MOTIVUL acestor ‘seasonal holidays’…adica al acestor sarbatori de sezon. Eu credeam ca luminatul Craciun e despre Nasterea lui Hristos si nu despre magazine cu program non stop si oferte valabile doar de la 5 la 7 dimineata. Cu atit mai putin nu ma asteptam la Seasonal Greetings sau Happy Holidays…ci la MERRY CHRISTMAS..spus cu inima plina si vocea sigura.
De curind am vizitat niste galerii comerciale cu vitrine splendide, decorate in cinstea Craciunului cu papusi mecanice ce executa miscari foarte precise – scene in miniatura cu Mos Craciun stind la masa cu elfi si copii, colindatori pe strada sub felinare, derdelus cu saniutze, depozitul lui Santa Claus, unde ajutoarele lui impacheteaza cadouri si sorteaza scrisorile primite de la copii. Peste strada, Eaton mall, foarte cochet, in plin downtown al Toronto-ului expune in fiecare an un brad de Craciun decorat cu cristale Swarowski. Tot cu ocazia Craciunului…desi pe vitrine nu scrie asta…ci cel mult Seasonal Greetings..sau Happy Holidays!
Tot orasul sclipeste de luminitze si brazi decorati..in cinstea Nasterii lui Hristos..desi parca se evita sa se spuna asta. Simt aroma cenzurii. In fata cladirii vechi a Primariei din Toronto, km zero oarecum…o IESLE umila. Singura pe care am vazut-o pina acum in toata agitatia sarbatorii. Unicul simbol crestin, martor al adevaratului motiv pentru care ne bucuram, aruncam focuri de artificii, facem cadouri. (ma refer strict la spatiul public, nu la ceea ce se intimpla in interiorul spatiilor sacre, gen biserica. Toate trimiterile mele sint exclusiv la spatiul public, al comunitatii multiculturale si multi-etnice in care traim de 9 luni). Desi…daca stau bine sa ma gindesc..Iesle e mult spus…un cotet de lemn, cu plasa de sirma in loc de pereti, cu un bec chior in tavan…cu niste papusi pe post de Maria, Iosif si Iisus..si niste animalute in paie uscate. O Iesle aruncata asa…fara reper in fata primariei…in spatele unei statii de autobuz. Mi s-a parut initial rusinos gestul..si lipsit de respect..dar apoi mi-am dat seama ca de fapt Hristos asa a venit pe lume, umil, intr-un mic salas…intr-un loc de care aveam sa aflam abia APOI cu totii…si nu am mai avut nimic de comentat. Acea iesle era exact ce trebuia sa fie. No offence. Si urmele de pasi pe zapada, ale atitor necunoscuti…marturiseau atit de frumos toate acele mici ‘calatorii’ pe care fiecare dintre ei le facuse la iesle, abatindu-se de la drumul spre Starbucks sau the Bay.

Prin ceea ce scriu nu incerc decit sa dezleg un puzzle al noii lumi in care am ales sa locuiesc. Incerc sa ma abtin sa judec, desi e foarte greu. E greu sa ramin cu mintea limpede cind simt ca ceva parca nu e in regula. E si mai greu cind emigrezi la virsta mea si cind porti dupa tine o mosternire ortodoxa, si niste deprinderi psihice generate de un spatiu in care domina o singura etnie si o singura religie. Socul cultural al unei societati cum este cea canadiana e destul de greu de dus..cel putin in perioada de adaptare prin care trecem eu si razvan acum.

Curind dupa aceste intimplari am aflat lucruri noi, dorind sa imi formez o parere mai bazata. Asa am descoperit idei noi gen the ‘‘Christmas Controversy’, the ‘War on Christmas’ si “Secular –progressive agenda”.
O sa le explic pe fiecare in parte.
Despre ‘Christmas Controversy’ sint multe de spus, am sa incerc sa expun doar idei majore, relevante. Nu o sa abordez acum aspectele legate de Anglia Puritana de unde se pare ca isi trage originile aceasta Controversa legata de Craciun. Se pare ca incepind cu anul 1999 au aparut diverse discutii si scandaluri publice legate de recunoasterea publica sau serbarea Craciunului, culminind cu evitarea folosirii termenului Christmas in media, publicitate, institutii guvernamentale, evenimente publice. Se pare ca initiativa era menita sa creeze un mediu politically correct intr-o societate atit de diversa (SUA, Canada) si sa promoveze diversitatea religioasa si culturala. In SUA cel putin o astfel de initiativa pare absurba, daca luam in calcul statisticile care arata ca 86% din Americani sunt crestini si 14 % au o alta religie decit crestinismul.
Aberatiile legate de fenomenul Christmas controversy au dus la incercarea eliminarii oricaror simboluri religioase asociate cu aceasta sarbatoare aparind transformari degenerate de genul – Christmas inlocuit cu Winter Holiday, Christmas Break – inlocuit cu Winter break..ca si cum noi veneram iarna in perioada aia si nu Craciunul. Christmas tree a purtat ani de-a rindul denumirea in magazine de Holiday Tree (provincia canadiana Nova Scotia era cea care anual furniza un brad imens pentru primaria din Boston, cu ocazia Craciunului. Cind cei de la pepiniera au aflat ca bradul va fi denumit in presa, TV, reclame etc drept Holiday Tree au afirmat ca sint atit de dezamgaiti incit ar prefera sa il ia inapoi si il taie bucati cu drujba decit sa il lase sa fie denigrat cu un asa termen). Aberatia cu care a culminat totul a fost inlocuirea termenul Christmas cu Xmas…crestinii devenind Xians in loc de Christians (originea o gasiti in alfabetul grecesc, litera X fiind o abreviere a numelui lui Hristos). Mi-e foarte greu sa inteleg de ce totusi Santa Claus e un termen acceptat de catre cei care au initiat toate aceste schimbari…ei chiar nu stiu ca Santa Claus este o evolutie fonetica, in timp, a lui Saint Nicolas, prin filiera limbilor din Scandinavia? Deci…evitam Christmas, care etimologic inseamna Christ’s Mass…adica slujba lui Hristos..dar acceptam Santa Claus…adica acceptam acest personaj crestin Saint Nicolas???
De s-ar opri lucrurile aici…
Se pare ca la mijloc sint interese comerciale foarte mari. Importanta impactului economic al sarbatorii laice, seculare (nu religioase) a Craciunului a fost revigorata in anii 30, cind presedintele Roosevelt a propus sa mute mai devreme data sarbatoririi Thanskgiving, pentru a ramine mai mult timp alocat cumparaturilor de Craciun (intervalul intre Thanksgiving si Craciun fiind astfel semnificativ mai mare), sperind astfel sa repuna pe picioare economia SUA dupa Marea Criza (Martea neagra, Wall street..stiti voi).
Pot sa inteleg faptul ca majoritatea comerciantilor viseaza la perioada Craciunului, rulindu-le ochii in cap ca la masinariile din cazinourile din Las Vegas. Cling! Cling! Probabil ca asta este si unul din motivele pentru care multi vor sa elimine conotatia religioasa a Craciunului pentru ca si evreii si indienii si chinezii si arabii din SUA si Canada sa bage mina in buzunar si sa cumpere pe rupte in perioada asta. Daca totul ar fi ceva exclusiv crestin…probabil ca incasarile ar avea de suferit.
Mi-e greu sa cred insa ca un musulman sau un ateu chiar ar fi deranjat daca pe vitrine ar scrie Merry Christmas in loc de Seasonal Holiday..atita vreme cit ofertele exista in magainze si sint pentru TOTI. Nu iti cere nimeni legitimatie de crestin la casa de marcat cind vii cu cosul plin. Doar CARDUL DE DEBIT/ CREDIT e suficient.
Intr-o emisiune de stiri a postului FOX TV s-a facut chiar o statistica, in 2005-2006 privind magazinele care folosesc sau NU in mod public termenul de Christmas..lista cuprindea nume ca Sears, Wal-Mart, Macy’s, Gap, Toys R Us – giganti comerciali cu lanturi de magazine deschise atit in SUA cit si in Canada, grupati pe coloane cu DA sau NU.
Multe organizatii non profit si asociatii catolice au protestat si au organizat boicoturi, trimitind petitii executivilor acestor lanturi de magazine. Ca sa nu va plictisesc cu prea multe detalii…din 2005 lantul de magazine Sears a revenit la folosirea termenului Christmas in tot ce inseamna oferte promotionale, presa, vocabular angajati in magazin etc. Din 2006 si Wal-mart s-a raliat la aceeasi politica de marketing. Tot in 2005, CEO-ul companiei Target, concurentul principal al Wal-Mart in SUA, Bob Ulrich, a declarat ca utilizarea de catre Target a termenului de "holiday" in loc de "Christmas" a fost o greseala - "Frankly, we screwed up", he said (Am dat-o in bara !).
Cit despre aceasta miscare numita Secular –progresista si agenda ei de lucru..nu stiu cit va mai tine rabdarea sa cititi..asa ca o sa va explic pe scurt ce am aflat. Secular = laic, ca opus lui religios…iar progresist ca termen e opusul a ceea ce inseamna traditionalist. Aceasta miscare din SUA se pare ca doreste sa elimine simbolurile religioase dominante din viata publica si politica…doreste separarea foarte clara a puterilor in Stat (Biserica –Guvern), pentru a-si netezi calea pentru promovarea unor legi imposibil de amendat altfel – legalizarea narcoticelor, casatoriile intre persoane gay, avortul la cerere, eutanasierea. Cu un public ancorat in simboluri religioase…cu un baby Jesus sarbatorit sus si tare de Craciun (dar au uitat ca pentru crestini, cel mai mare praznic este cel al Invierii lui Iisus si nu cel al Nasterii…deci..nu stiu cum or sa distruga si Pastele…sint tare curioasa.desi…aici copiii alearga cretinutzi dupa oua colorate prin iarba, cu cosulete..asa ca deja sint inoculati pe calea cea ‘buna’) – cu toate astea, cum spuneam…le-ar fi destul de greu acestor progresisti sa isi impuna interesele fara scandaluri monstruoase in presa si in spatiul public in general. Deci..desacralizarea sarbatorilor religioase…cu atacuri mici, dar puternice la forma, pentru a destabiliza intr-un final si continutul..se pare ca e reteta de succes.
Imi doresc foarte mult sa vorbesc cu mamele de la gradinita unde il duc pe darie…mamele de copii chinezi si indieni si arabi si albanezi..sa le intreb cit de mult le deranjeaza Merry Christmas-ul din magazine..si ce beneficii vizibile, politically correct resimt de pe urma schimbarii termenului Christmas cu Holiday..in calitate de minoritari. Ma indoiesc ca le-a produs vreo trauma…mie insa…toata povestea asta mi-a lasat un gust amar. Si mi-a ciobit un pic smaltzul. As fi inteles ca boicotul impotriva sarbatorilor si simbolurilor religioase sa vina din partea unor ne-crestini. Ar fi fost mai rationala miscarea…dar cind totul e generat de niste crestini??? Eu pe cine sa mai cred si cui sa ii acord circumstante atenuante?
Nu ma tem pentru ce simt si pentru ce cred. Nu ma tem pentru Craciunul pe care inca stiu sa il sarbatoresc cum se cuvine, cu smerenie si cu bucuria nasterii lui Hristos. Ma tem putin pentru Darie…pentru alegerile care ii stau in fata. Ma tem pentru libertatea care genereaza lipsa de repere.

Monday, December 17, 2007

Nu clipiti!



...daca se poate, nu clipiti!...ca nu se stie ce pierdeti… traieste clipa?!... si cu clipa de ai impartit-o cu iubita ce faci? O imparti pe din doua? Sau i-o dai ei, ca tot ce e al tau e si al ei. Dar clipa pentru parinti? Dar cea pentru copii? Si cea pentru prieteni? Si cea pentru Dumnezeu? Si cand iti vine cateodata sa tragi o linie groasa sub tine, ce faci?... le numeri? Nu le numeri, ca nu poti… traiesti totul in fiecare clipa. Si intreb si eu ca un Gaga: un an cate clipe are? Clipe cu iubita, cu parintii, cu copiii, in casa, afara, pe strada, in aer, in gand, pe o stea, la serviciu, in baie, in iarba, pe cer, cu prietenii, cu Cel de Sus, cu Cel de Jos, cu totul… Atatia ani de matematici inferioare, medii si superioare si nici macar nu stiu cum se fac operatiile cu o clipa! Ei si la ce bun sa aduni clipe? Traieste-le doar! La Multe Clipe!... si daca se poate, nu clipiti!...

Sunday, December 16, 2007

Apologia lui Almighty

Luciana Lungu
Bucuresti, noiembrie 2007


E un subiect, deschis de Razvan mai demult, legat de care vreau neaparat sa-mi spun parerea. E vorba de "Bruce Almighty". Aveti mai jos paragraful care m-a incitat (face parte din "Plastik faith"):

"Deja s-a facut al doilea film in care cineva se joaca de-a Dumnezeu (Tatal, de data asta) pentru o zi. De-o ingamfare nemarginita, chiar daca la sfarsitul filmului, in stilul hapiendistic american
omul isi da seama de neputinta lui, si tot se trage de bracinari cu Dumnezeu de parca ar fi colegi.Toate astea in timp ce in lumea araba, oamenii au iesit in strada pentru mult mai putin, cand un
tabloid belgian a publicat o caricatura cu Allah."

Vreau sa-l apar pe Bruce Almighty - mi se pare o capodopera de spiritualitate popularizata. Am
invatat extrem de multe din el, poate tocmai pentru ca exprima lucrurile atit de simplu. Imi pare rau ca nu il am pe CD, ca sa pot revedea, atunci cand am nevoie, secventele motivante.

Incep cu finalul: "If you want a miracle, be the miracle!". De cand am vazut filmul, mi-am repetat aceasta regula poate in fiecare zi; in ultimele luni mi-am repetat-o cu siguranta de 20, de 100 de ori pe zi! Avem si pe romaneste variante ale acestei idei: "Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri" sau "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista". Doar ca imperativul american e mai eficient si, zic eu, mai motivant: e bine sa te gandesti ca tu - om, persoana, fiinta - esti o minune, si ca poti face minuni. De cate ori dau de greu, de cate ori un lucru pare dincolo de puterile mele, de cate ori nu stiu ce sa fac, sau ma simt ingrozitor de obosita si totusi trebuie sa mai fac un efort - pe scurt, de cate ori pare ca am nevoie de altcineva ca sa rezolv o problema, imi spun "If you want a miracle, be the miracle" - si caut sa vad ce anume sta in puterea mea ca sa rezolv problema respectiva. Sint cazuri in care nu poti s-o scoti la capat dintr-o data, dar un singur pas facut iti aduce rezultate care te motiveaza - stii ca se poate, si continui!

Cam aceeasi idee se regaseste si in "Osul de peste fermecat" a lui Dickens: poti cere ajutor de la
altii doar dupa ce ti-ai epuizat toate mijloacele proprii. De fapt, "Bruce Almighty" nu spune ca nu exista miracole, ci doar ca nu e cazul sa le cautam acolo unde nu e nevoie de ele.

Finalul e doar partea cea mai vizibila... dar filmul "Dumnezeu pentru o zi" mi-a adus nenumarate subiecte de meditatie!

O tineti minte pe Grace? Grace se ruga mereu: "Doamne, ajuta-l pe Bruce! Bruce are nevoie de
tine, te rog, ajuta-l!". Si tineti minte ce a raspuns Bruce cel parasit atunci cand l-a intrebat
Dumnezeu: "O vrei inapoi [pe Grace]?": "Nu, nu... Da-i pe cineva care s-o vada asa cum o vad eu acum... si s-o iubeasca asa cum merita". Am plins la scenele astea si mi-am dorit sa fiu si eu in
stare sa ma rog asa. Ma tot straduiesc, de atunci, si poate ca voi reusi intr-o buna zi. In orice caz, aptul ca ma straduiesc se pare ca a fost luat in considerare :)

Apoi, a fost un fapt asupra caruia Dumnezeu i-a atras atentia lui Bruce, atunci cand i-a cedat
puterea: sa nu incalce liberul arbitru al nimanui. Bruce nu tine cont de asta si la un moment dat
incepe sa tipe la Grace: "Love me, love me!" Fara nici un efect, tocmai pentru ca Grace avea liber arbitru. Ca noi toti... Ma tot gandesc de cate ori incercam sa-i convingem pe cei apropiati de una sau de alta, comportandu-ne ca si cand ei nu ar avea capacitatea de a decide, ca si cand nu ar sti ce vor sau ce fac. Nu le acordam nici un pic de incredere, le retragem sustinerea noastra, ii
certam - cu alte cuvinte, le negam liberul arbitru - in loc sa vedem care le sint motivele, sa-i
acceptam asa cum sint si sa-i ajutam. Aproape ca nu e saptamina in care sa nu primesc pe mail o oferta despre un nou curs de persuasiune sau de manipulare - subiecte aflate in topul cererilor
publicului. De ce sa-i respectam pe ceilalti, cand putem pur si simplu sa-i controlam?

Sa respecti liberul arbitru inseamna sa poti sa spui "Faca-se voia ta". Iar "Faca-se voia ta"
inseamna incredere, acceptare, dragoste. Dar increderea, dragostea si acceptarea presupun,
toate, sa te schimbi pe tine, ca sa-i poti oferi celuilalt ceea ce are nevoie. Inseamna sa dai.
Aparent, e mai usor sa primesti, schimbandu-l pe celalalt, sau macar controlandu-i reactiile.

Tusele grosiere din film ma fac sa tin minte mai bine unele lucruri: toate sint una, tot ce facem
are consecinte undeva in univers - daca maresti luna in SUA, sint inundatii in Japonia. Si faza cu
castigul la loto, care mi se pare geniala - voi nu v-ati dorit niciodata sa castigati la loto? Eu da.
Uneori prinde bine sa-ti amintesti ca esti doar un om, cu nimic mai bun sau mai rau decat ceilalti oameni.

"Nu le-am dat decat ce au vrut", spune Bruce, iar replica lui Dumnezeu este: "Si de cand stiu
oamenii ce vor?" Buna intrebare! "Doamne, da-mi casa", "Doamne, da-mi masina", "Doamne,
da-mi un salariu mai mare", "Doamne, fa-ma sef", "Doamne, da-mi mai multi bani!" - si dupa ce
Dumnezeu iti da toate astea si descoperi ca esti tot nefericit, tot neinteles, tot neimplinit, gasesti
poate in tine puterea sa spui "Doamne, faca-se voia ta! I surrender to you!!!"

Si descoperi ca cineva, acolo sus, te iubeste... si cineva, pe pamint, te iubeste de asemenea...
Uneori, tot ce trebuie sa faci e sa te lasi iubit(a)... Sa fii, fara sa faci nimic... constient(a) ca simpla ta existenta are un sens si e o bucurie in sine.

Asa ca, Razvan... n-am inteles a doua parte a paragrafului tau. Ce sa fac? Sa ies in strada pentru ca s-a produs "Bruce Almighty"? Ei, asta-i!


*********************************************************
**************************************
*******************

Multumesc Luciana pentru reactie, mi-aduce aminte de ceaiurile subversive!
fotografia pentru articolul tau am facut-o in Nuremberg, si cred ca are un aer potrivit.

Friday, December 7, 2007

Straight Line Faith

Tibi Frim

07 dec 2007
Bucuresti


De foarte mult timp am inteles ca drumul spre Big Boss eu il vad ca pe un con cu 'Mnealui (as fi scris apostrofu' cu majuscula, da' nu ma prind cum) in virf si cu noi pe cercul de la baza conului. orice drum e bun, de acolo, de pe cerc, pina in virful Lui, atita vreme cit urca, fie si abia perceptibil. i-am scris si lui Razvan despre perceptia mea ultima asupra relatiei hominidului cu Sefu'. vezi ca nici nu-I zic Dumnezeu. asa am fost invatat ca I se zice, da' poate ca Lui I zice altfel, poate ca Isi zice altfel. si de pe cercul cel de la baza conului sint o infinitate de drumuri spre El.
asadar,

Straight Line Faith

nu cred ca ti-am povestit cum am ajuns eu la El. si eu de pe un punct, pe cararea mea. in liceu citeam in draci (iar cuvintul asta e perfect aici, chiar daca nu merita sa fie un cuvint) niste traduceri din limba rusa, calauza ateistului le zicea. era o serie intreaga, mai groase si mai multe decit Scriptura. mi-ar fi fost mai usor sa citesc Biblia si sa scriu cite un NU in fata fiecarui verset. da' prostu' 'i prost, le citea pe alelalte. si mai prosti aia care le-au scris. numai gindeste-te si tu cite carti trebuia scrise ca sa combata Una singura. numai de aici puteam deduce ca Cea singura e mai tare decit maculatura ailalta. in fine, vazindu-ma pe mine un prof adincit in cele lecturi, a inceput sa se joace cu mine. nici macar nu era prof, ci un golan de inginer de avioane, care prefera sa predea tehnologia prelucrarilor mecanice la balcescu / bratianu. tipu' era baptist, intr-un continuu conflict cu securitatea, scandalagiu si cu spatele oarecum pazit de comunitatea lui. trecuse la baptisti doar ca sa se protejeze, in esenta era ortodox neaos. argumentul lui forte, printre alte multe, a fost ca sa nu ma apuc sa dau cu pietre in ceva pina nu "ascult" si partea adversa. mi-a zis ca asta e un principiu de bun simt la orice judecata. si m-am lasat convins si m-am dus la o adunare de-a lor. aveau casa de rugaciune vizavi de posta veche. acum, din cite tin minte, ca n-am mai luat seama, i-au zis biserica, i-au facut un fel de turla rotunda, iar nu tepoasa ca la adventisti, si i-au pus cruce-n virf. mai gindeste-te ca veneam dintr-o familie care, pe linia tatalui, era adventista, insa cu o bunica rebela, care si-a botezat ultimii doi copii ortodox, adica pe tata si pe frate-sau geaman. sora lor mai mare a murit adventista. bunica nu mai stiu ce credea cind a murit. in fine, venea dintr-o america cu multe religii si parintii ei erau adventisti si asa a fost ea crescuta.
ei bine, cind am intrat pe aleea casei lor de rugaciuni, lume multa adunata acolo si imbracata ca negrii aia de care-mi zici tu, tipu' mi-a iesit inainte si mi-a tras doua palme de-am vazut stele verzi. n-am apucat sa vad reactia celorlalti, ca eram chiaun. si atunci tipu' mi-a miriit la ureche ca n-a vrut decit sa ma aduca in fata Lui Dumnezeu, da' sa ma duc la biserica in care am fost botezat, iar nu la sarlatanii aia de baptisti. si m-a luat de umar si m-a tirit, la propriu, la Sfintu' Gheorghe. alt drum pe pinza conica, vezi bine.
si de-aia, cum ziceam, drumul conteaza si nu de unde pleci. si nu conteaza nici macar ce religie ai, daca crezi in dumnezeu. si cred ca n-ar trebui sa ne mai impaunam ca sintem ortodocsi. am avut norocul sa ne nastem asa, fara sa facem nimic special. poate ca unul, dintr-o alta biserica, scientologica sa zicem, a fost crescut de parintii lui, pe care ii iubeste si-i respecta si nu le iese din cuvint, asa. da' poate ca ala are o credinta mai puternica decit a mea si-si fringe inima mai des decit mine si face mai multa milostenie.
uite, nu cred ca am apucat sa vorbim despre asta vreodata. la Facerea, capitolul I, versetele 26-27 parca, zice asa: "si a zis Dumnezeu sa facem om. dupa chipul si asemanarea Noastra sa-l facem. si l-a facut, parte barbateasca si parte femeiasca". abia la capitolull II, parca versetele 6-7 zice cum l-a facut pe om din tarina si i-a suflat in nari suflare de viata, cu porunca de a creste si a se inmulti, sa stapineasca pamintul. vezi, pina la facerea omului ala de la capitolul I, pe toate le-a facut din zicere. a zis si s-au facut. nici o diferenta intre iarba si flori, jivinele de tot felul si omul ala. s-a zis si s-a facut. partea frumoasa este ca Hristos a iesit din neamul celor facuti de Dumnezeu Insusi, cei cu suflare de viata in nari, si exact astia nu L-au recunoscut, asa ca Omu' s-a "resemnat" si s-a dovedit a fi Dumnezeu pentru ailalti, facuti din zicere. da' sa revin la capitolul I. ai vazut teapa? a zis ce-l face pe om dupa chipul si asemanarea Lui si l-a facut numai dupa chip. fac o paranteza, ca aici e o alta chestie misto: Hristos a fost din veac, altfel n-avea Dumnezeu cum sa-l faca pe om dupa nici un chip, de vreme ce Tatal nu are proiectie / infatisare antropomorfa. inchid paranteza. deci, teapa. a zis ca-l face dupa chip si asemanare si l-a facut numai dupa chip. nici vorba de asemanare. si zicea undeva Sf. Vasile ca asemanarea era, de fapt, o porunca, sa tinda omu' sa devina astfel, avind chipul Lui Dumnezeu.
si aici intervine ortodoxia. ea ne zice ca putem dobindi asemanarea lepadindu-ne de pacate, asta fiind o conditie necesara dar nu si suficienta. asemanarea vine chiar din Sfinta Impartasanie, care ne face una cu Hristos. e o scurtatura, de fapt. te-ai prins? de-aia zic totdeauna ca sintem niste mari norocosi ca sintem ortodocsi si ca asta e o scoala mai buna decit alte biserici, care ne invata si ne ajuta cum sa tindem catre asemanare.
eu, unul, ii apreciez mai mult pe ceilalti, din punctul asta de vedere. pentru ei e mai greu, biserica lor nu le da nici o scurtatura. exclud de aici sarlatanii aia cu batistele verzi si ce-or mai invirti ei. neortodocsii trebuie sa munceasca mai mult, mai cu seama cei care nu se impartasesc, insa probabilitatea ca ei sa faca cele cinci fapte mintuitoare e mai mare. pentru ca, in definitiv, dupa asta o sa fim judecati si nu dupa cite impartasanii am luat in timpul vietii (altfel spus, de cite ori ne-am facut una cu Hristos). adica, sa-l imbracam pe cel gol, sa-l hranim pe cel flamind, sa-i dam de baut celui setos, sa-l cercetam / alinam pe cel bolnav si pe cel inchis. punct. cine le face pe astea cinci nici nu trebuie sa fie crestin ca sa se mintuiasca la judecata. poa' sa fie foarte bine budhist, musulman sau hindus. si cred ca, mai degraba, de-aia bisericii noastre ii zice orto, pent' ca te ia de mot si te trage in virful conului pe generatoare, pe linie dreapta, pe drumul cel mai scurt, si nu te lasa sa ratacesti cu pastorul tau pe nu stiu cite spirale, fara garantia ca vei ajunge in virf intr-o singura viata. si poate ca si aia care cred in reincarnare au dreptate, ca poate lor nu le ajunge o singura viata sa ajunga in virf, dupa religia lor ratacitoare in nesfirsite spirale.
si inca ceva de apreciat. la Apocalipsa zice asa: "iata, stau la usa voastra si bat. de Ma va auzi cineva si va deschide, voi intra si voi cina Eu cu el si el cu Mine".
"stau la usa si voastra si bat" = El e disponibil pentru toti, cu program non-stop.
"de Ma va auzi cineva [...]" = unii aud, altii is fuduli de urechi.
"[...] si va deschide" = aia care aud au libertatea de a deschide sau nu.
"voi intra si voi cina, Eu cu el si el cu Mine" = asta s-a mintuit, a dobindit asemanarea.
ei bine, "de ma va auzi cineva si va deschide" e cheia. aici se vede cum i-a dat Dumnezeu omului libertatea de a-L alege. si de-aia zic ca sint de apreciat, totusi, neortodocsii care boteaza omu' la maturitate, in deplinatatea facultatilor mintale (e virful de sarcina al creierului, ca de acolo inainte incepe sa se degradeze, neuronii sa-i zica pa), sau catolicii, de pilda, care cer enoriasilor o confirmare la paispe ani. e o minima certificare a faptului ca omu' L-a auzit si-I deschide pentru ca e un om liber si pentru ca asa vrea el. si probabilitatea de credinta a astuia e mai mare decit a unui ortodox botezat cu cacatelu' 'n popou, care ajunge matur si nici nu stie ce hram poarta. sansa astuia din urma, insa, e mai mare de data asta, pent' ca il cresc parintii lui ca pe un ortodox, se duce la biserica si profita de scurtatura, de impartasanie adica.
nu voiam sa zic decit ca lucrurile sint impartite in lume cu voia Sefului. le stie El pe toate, de ce le-a rinduit, cum le-a rinduit. si de-aia va mai zic ca sinteti norocosi, si Darie deopotriva ca va are, pentru ca v-ati luat "scurtatura" cu voi in multimea aia de spirale ratacite. da' nici aia nu trebuie judecati sau vaitati, au si ei sansele lor, poate ii mai luminati si voi, macar unul si nu e putin deloc.


*************************
**********************************************************************************
****************


Multumesc Tibi ca m-ai lasat sa public aceasta marturisire intima.
Razvan

fotografia: Tobiroo Effect
realizare: Razvan Mitulescu