Thursday, April 17, 2008

kinemateca


Razvan Mitulescu, pix pe carton 18x30, Milano 2001

MISCAREA UNU.

Un strung poate fi si gingas. O raboteza poate fi dulce. Un mechanism pinion-cremaliera chiar tandru. Crucea de malta si cuplajul cardanic de-a dreptul senzuale.
Spanul pe care cutitul de strung il naste la patrunderea in metal, are straluciri de curcubeu, rasuciri in volute de aceleasi ecuatii dupa care si parul unei fete cade pe umeri. Natural.
Cand raboteza a terminat de lucrat profilul felin al fiecarui dinte, roata dintata arata ca o scena la Moulin Rouge, cu zeci de picioare fine si goale si perfect sincronizate. Si cum in mecanica totul se poate impinge mai departe, ne-am putea gandi la lepuire, ca sa avem in minte suprafete de o mie de ori mai fine decat cele mai intime locuri in geografia unei femei.
Cand un pinion cu arc urmareste curba unei came, s-ar putea numi pinion tandru.
Dar in lumea masinilor repetitia, viteza si zgomotul strica totul, e iesirea din tandrete a materiei.
Un gest tandru are o “economie” a lui. Din doua mangaieri, doar prima poate fi exprimarea desavarsita a tandretii. Tot ce urmeaza e rasfat, voluptate, viciu.
Un gest tandru e menit sa se desfasoare lin, sa dureze, fara pretentia de a urma altceva dupa. Ar putea sa se sfarseasca si lumea.
Tandretea nu are nevoie de sunet.

Nu poate fi vorba de productivitate si sensibilitate in acelasi timp.

Unii oameni au parte in viata lor poate doar de 2-3 gesturi de tandrete pura, toata viata lor. Daca fiecare ridicare a pinionului pe cama ar fi un gest de tandrete, atunci un motor ar fi cel mai rasfatat conglomerat de pe planeta. Dar tandretea nu poate fi numarata in cicluri.
Din punctul de vedere al oamenilor, ca un mechanism sa traiasca cu adevarat, ar trebui sa nu functioneze decat un singur ciclu, asa cum oamenii nu au decat o viata. Pentru ca viata e un gest de tandrete.

Nu am mai intrat de mult intr-un atelier mecanic. Nu am mai auzit zgomotul rotorilor si cuplajelor, nu am mai fost martor la dezmatul din cutiile de viteze unde zeci de roti dintate se mangaie una pe alta, bilele din rulmenti aluneca excitate in jgheaburile lor, totul intr-o baie de emulsii lubrifiante, ca intr-o orgie sexuala. Sexul ar putea sa nu aiba nici o legatura cu tandretea tocmai prin natura repetitiva a miscarilor implicate. Tinde sa devina un mecanism. Productiv.
Gestul tandru poate fi inainte sau poate veni dupa.
Bordelurile sunt niste raboteze.


MISCAREA DOI.

Merg sontac sontac, Sunt un crestin indoit de mijloc. Si nu pentru ca sunt atat de bun, incat sa simt ceva din greutatea crucii purtate de Hristos. Ci pentru ca de vreo mie si ceva de ani ma doare nervul schismatic.

MISCAREA TREI.

Intru in elevator, cobor, intru in masina, pornesc, merg pe highway, intru in airplane si zbor prin nori, ajung acasa, imi sarut parinti, sora, stau putin apoi intru in lift, cobor, merg pe drum national, ma urc in avion, iau masina din nou pe highway, intru in cealalta casa, imi sarut femeia si copilul, am de recuperat fusul orar, de s-ar putea inventa un aparat: time recycling machine, sa putem folosi cumva timpul pe care il consumam in elevator, highway, avion, sicriu.