Utopie de buzunar (I)

Desigur, trebuie să existe o explicaţie pentru mărimea neobişnuită a caselor. Dar nu că erau mari era straniu: asemenea construcţii mai văzuse turist prin tari străine; văzuse castele si palate.

Acestea aveau insa uşi foarte înalte, cu clanţe enorme aşezate la vreo cinci metri de pământ, parca special sa nu le ajungi. Lângă ele erau decupate si uşi normale. Si ferestrele tot aşa: cele mari pana foarte sus, mai jos si nu totdeauna la stanga, cele normale.

Totul părea pustiu, strazile, magazinele si şcolile, cu uşile lor de două mărimi. Câteva străzi mai încolo nimeri intr-un loc de joaca pentru copii. Veselie, clinchet in amurg. Ştrengarii se agățau cu capul în jos de barele colorate și cântau într-o limbă păsăreasca, aşa cum fac copiii.

S-a aşezat pe o banca. Obosit de drum îl doborâse aerul răcoros de seară. În scurt timp aţipi și un zâmbet i se aşternu pe față. Capul îi căzu pe spate, cu gura căscata. Năzdrăvanii îl ochiră imediat, și începură să se amuze. Unul mai obraznic arunca înspre el cu mingea să-l trezească. Îl lovi în umărul drept, iar el se trezi speriat. Ingăima ceva de genul e-n regulă copii, sunt în regulă iar ei continuau să se hlizească.

Pe teren apăruseră și tații lor. Erau neobişnuit de tineri. Le strigau copiilor să le dea mingea, și încercau să facă doua echipe. Cum până la întâlnirea cu familia gazda mai avea vreo oră, s-a incins si el la joc, să se mai învioreze putin.

Era ceasul când întunericul începe să se hrănească din lumină. Isi sterse transpiratia continuand sa se mire de tineretea acelor oameni. Cu siguranţa aceştia nu puteau fi parinții acelor copii, cel mult fraţii lor. Aveau toţi peste un metru optzeci, dar vocile le erau în schimbare. Cand prinse momentul îi întrebă de vorbă și află că erau intr-adevăr fraţii copiilor. Niste adolescenti.

Era incă transpirat cand porni cu bagajul pe umăr către adresa la care fusese invitat cu doua zile in urma.

În fata casei, se decise să sune la uşa cea normala. Dealtfel, la cealaltă nici cu un bat nu putea ajunge la butonul soneriei.

După câteva momente, spre surpriza lui se deschise uşa cea mare: în prag apăru un bătrân uriaş, cu părul alb și barba lungă. Să fi avut cel puţin zece metri.

Moşul căută puţin cu privirea în zare, apoi întrebă cu un glas puternic care eşti? După aceea intr-un gest firesc se uita în stânga, spre uşa cea mica unde stătea el. Aha, tu eşti…mi-au zis ca o sa vina un om neobişnuit la noi apoi se retrase undeva in casa, de nu-l mai vazu. înăuntru incerca sa isi umple timpul uitandu-se la rafturile cu carti.

Curand sosiră acasă și cei doi calatori care îi făcuseră invitaţia la telefon.

După ce au mâncat la masa cu toţii, au ieşit pe terasa din spatele înmiresmat al nopţii. La o cana de vin, calătorii, care erau si ei inalti de înalți de cinci-șase metri, i-au povestit cum în lumea lor, oamenii creşteau continuu până când le venea vremea să se duca la Domnul. Erau într-un fel ca și copacii din lumea lui, numai ca spre deosebire de copaci care mai imbracau o haina, un inel în grosime în fiecare an, in lumea lor oamenii adăugau cate zece centimetri la înălțime.

La ei bătrânii nu puteau fi ignoraţi. Erau atât de înalți, încât atunci când se adunau la sfat, parcul se umbrea. Lângă un bătrân puteai să stai fără să te atingă o picătură de ploaie.

Erau curioşi desigur, să afle cum era lumea lui, strainii.

Dar pentru că se făcuse destul de târziu, somnul îi cuprinsese încet-încet pe toţi, in mijlocul întrebărilor. El adormi îmbrăcat in răspunsuri sub Biblia deschisă cu cotorul în sus, alunecata din mâna bătrânului aţipit la Corinteni.

Acoperiş.

 
 
******
 
Nota:
Povestea am scris-o mai demult, si face parte dintr-o mica serie. Mi-am amintit de curand de ea pentru ca am citit despre un proiect putin socant, dar simpatic. Niste tipi s-au gandit ca ne-am descurca mult mai bine daca am fi cam de jumate de metru, resursele ca si spatiul, ar fi din plin, doar ca am putea avea probleme cu propria mâță.
 
Mai multe despre cei care au luat in serios ideea la:
http://www.core77.com/blog/object_culture/the_incredible_shrinking_man_18052.asp?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+core77%2Fblog+%28Core77.com%27s+design+blog%29

si la

http://www.the-incredible-shrinking-man.net/

Desenul e in tus pe carton si l-am facut cand eram cu cel putin 10 centimetri mai scund :)