Tuesday, October 23, 2007

gange digital


Sunt argesean. Dar ieri l-am vazut pe Buda intr-un cadillac pe Highway 7, undeva intre Woodbine Avenue si Highway 404. Statea pe locurile din spate, impreuna cu Shiva si Krishna, sau poate ma insel. Oricum eu eram cam obosit de la lucru, iar el era din lemn aurit.

Despre straturi.
Daca iei un copac si il ucizi, nu ca ti-ar face placere, dar ca sa verifici ce spun eu, si ii dai la o parte primul strat, vezi alt strat, si tot asa, strat peste strat – vezi cum a trecut timpul. Iconarul ia un strat de lemn, pune un strat de munca sa il lustruiasca, apoi un strat de grund, unul de adeziv, apoi unul de panza, din nou unul de grund, unul de slefuire, si apoi straturi de culoare, straturi de aur si lac, la final mai multe buze.
Straturi de sarut.

La biserica domneasca straturi de ingeri si sfinti. Stau cum i-au asezat oamenii, cuminti, unii peste altii, asteptand in veac sa vina studentii in primul an la restaurare sa ii retuseze, la ochi, la sprancene, la haine, ca pe actori inainte de a intra pe scena: ta-daaaa! Suntem noi, sfintii! Daca nu ne recunoasteti nu e pentru ca nu mai credeti, nuuu, ci pentru ca suntem machiati si imbracati diferit.
In mormant batranii nostrii sub straturi de pamant, iarba, lacrimi, nori, uneori uitare.
Undeva un copil invata sa aseze straturi peste straturi crucea, cu trei degete stranse buchet, pe frunte apoi pe piept, pe umeri.
Straturi de credinta.

Cei doi se cauta pe strazi si prin aer se striga. Se cauta in cartea de telefon ca intr-o biblie. Sa cauta ca niste adami si eve in cartea neamurilor cu telefon. Azi toata lumea are telefon. Dar nu toata lumea asculta jazz. Sunt unii care nu asculta muzica deloc. Cand nu asculti muzica esti slut. Pentru ca nu ai urechi. Stiti care e apocalipsa in cartea de telefon? Vor veni vremuri cand adevarul va avea atat de multe numere la care poate fi gasit, chiar si fax sau e-mail, incat oriunde vei suna va fi ocupat si ti se va pune o melodie in asteptare, poate piesa aia din titanic, ce-or face atunci oamenii fara urechi nu stiu!
Oricum ea formeaza numarul lui si el pentru ca asculta jazz aude soaptele. Le ia pe fiecare si le coase una de alta, face o patura, se inveleste, adoarme. Asta e cu iubirea. Sa dormi sub straturi de soapte.
Sa nu va luati deci niciodata robot telephonic. Pentru ca trebuie sa fiti acolo, fir-ar sa fie, sa raspundeti!

In cana de cafea se invart niste bucle de lapte. Peste drum de cafenea, intr-o vitrina sta Buda de lemn langa niste manuale de sociologie. Nu isi vorbesc. Nu schimba informatii. Nu e ca intre oameni.
Acum in Cadillac se plimba iarba de gazon, isi aranjeaza freza verde pe-o parte cu grebla, in oglinda laterala.
De obicei ea se opreste si isi verifica rujul de pe buze, oglinzile oricarui Cadillac sunt bune pentru asta.
Ce e sub stratul de fericire?
Prin gaurile receptorului de telefon ies ca din masina de tocat carne, cuvinte grele, inghesuite in mate de carnati. Mezeluri din carne si oase si vise tocate. Cu termen de garantie.

Daca ai pune doar o carte in biblioteca ar suferi depresii repetate, si de singuratate s-ar citi pana cand literele s-ar agata pagina de pagina si nu s-ar mai putea deschide la nimeni. Ai putea sa duci atunci cartea la un psihanalist, sa o aseze pe o canapea, sa o hipnotizeze, doar doar s-o deschide. Cartea.

Cate straturi de incredere si speranta sunt intr-un ceas mecanic? Dar intr-o pasare?
Dupa sfarsit ce mai urmeaza?

Si ea si el cauta in cartea de telefon. Editia de anul asta. Dar ce incredere poti sa ai intr-o carte cu errata?
Din pagini zboara literele catre tarile calde. In locul lor vin alte pasari. Se pare ca cineva a lasat deschis aerul conditionat in Alaska si de acolo tot frigul si vantul asta. Intentionat. De asta e nevoie de soapte la nivel industrial. Dar nu are legatura cu incalzirea globala.
Si nici cu diminetile mele de sambata care isi injecteaza cafea in vene. Daca ai pune cafea in loc de apa intr-un acvariu, mai tarziu pestele s-ar putea sa iti ceara o tigara. Si un foc.



Cate straturi imi lipsesc.

No comments: