In nordul orasului Toronto, Stephen B. Roman si-a imaginat si chiar a inceput constructia unui oras special: Cathedral Town. Un oras dedicat slovacilor din Canada, cu o arhitectura unitara, ce va avea ca centru de greutate o mare catedrala catolica de rit bizantin. Cand s-a inugurat catedrala, prima constructie inceputa, ca o inima sa pulseze orasul, a venit chiar Papa Ioan Paul II.
Si cam atat.
Deocamdata cand treci pe Highway 401 spre nord, catre Richmond Hill, vezi tot catedrala cu turlele ei aurite, in plin camp. Atat si nimic altceva, tarkovskian de-a dreptul.
Conceptul ma duce cu gandul la tabloul “La Citta Ideale” pe care si-l imaginase un artist necunoscut florentin. Daca te uiti pe site-ul official al orasului, nu ramai insa prea impresionat, si asa cum zicea dezamagit un forumist oarecare pe net, arhitectura mult laudata nu te inspira prea mult, e destul de insipida.
Imi aduc aminte de galceava din Romania anilor trecuti, cand cineva vroia sa construiasca Dracula Park si cam tot in aceeasi perioada s-au agitat spiritele si cu ridicarea Catedralei Mantuirii Neamului. In vest, de Halloween se vand tot felul de masti care se vor infricosatoare, in realitate hilare si de neinteles daca le asociezi cu colindatul copiilor si pentru bomboane. Dar printre scheleti, costume de mumii, pelerine si maturi de vrajitoare, intr-un magazin am vazut la un moment dat un kit de omorat vampirii: un tarus si niste funii de usturoi din plastic, o cruce. Credinta si stiinta nu intrau in oferta, poporul chinez inca nu a reusit sa le produca mai ieftine.
Imi imaginam amuzat ca patriarhia romana, ca un van helsing din dotare, tabara cu catedrala mantuirii neamului pe post de tarus drept in inima spurcata a Dracula-parcului. Dar pana in prezent, au ramas tot la faza de proiect, de vampirizarea banilor din buzunarul cetateanului s-au ocupat alte institutii superioare, gen “unirea shopping center” (am putea spune “gandirea shocking center”), Carrefour, Cora, etc.
Nu trebuie sa disperam, ingerasii nostrii de copilasi au in schimb la indemana canale care dau desene animate pline de violenta bruta, cu pusti, topoare, monstri marini, cocktail-uri Molotov, si nu simt lipsa spiritelor si altor personaje din cutia cu grozavii a mitologiilor romanesti sau universale.
***
Si hindusii au construit pe marginea lui Highway 421 cel mai mare templu hindus din America de nord, cu toata marmura sculptata de care e nevoie cand te apuci de asa lucrare.
In blocul nostru stau indieni din India. Ei sunt mai credinciosi poate, cel putin isi pastreaza traditiile mai bine. Femeile nu renunta la sari. Unii poarta turbane. Uneori miroase in tot blocul a curry, exotic si nelipsit din mancarea lor. Si desigur, ei nu isi omoara gandacii din casa, asa cum facem noi, crestinii. Dar si ei gatesc carne de pui, asa ca m-am linistit, nici ei nu sunt mai breji – cu un gandac-doi in plus, tot nu se afla mai aproape de nirvana. Iar eu parafrazez zicand ca in bucatarie cel putin, un gandac bun e un gandac mort.
Asadar, imaginati-va puii: in crescatorii, dupa cateva zile se trezesc ca li se umfla picioarele, pana cand devin doar niste picioare, care de fapt nu umbla. Apoi harsh, lama, curentul electric sau ce altceva ii mai scuteste de chin. Apoi noi! Ii ciopartim si facem “bucate alese”. Insa omul e si mai tenace, nu se opreste doar la pui, face la fel si cu celelalte animale. Chiar si cu cele salbatice. Nu stiu daca desenul animat Bambi a fost facut dupa poezia “Moartea caprioarei” a lui Labis, si nici nu e important pentru ca efectul si cauzele sunt aceleasi, asa ca revazandu-l impreuna cu fiul meu, am constatat ca nu poate sa inteleaga de ce a disparut brusc caprioara mama, in mijlocul saltului, la fel nu intelegea de ce a luat padurea foc. Eu stiu, pentru ca oamenii sunt cruzi si prosti. Combinatia care merge la sigur catre o distrugere eficienta.
Intr-o statie un manifest mic, timid, ca un “ajutor!” stins, fara speranta: un pui galbior langa care sta scris “Jesus loves me too!”
Intrati pe www.peta2.com
La doua blocuri de noi, cu vedere spre Danforth Avenue, langa un parc de copii cu leagane si tobogane, destul de chunky - strajuieste un templu Masonic. Cu sigla de metal si aer misterios. E mai mereu intunecos, si pare ca nimic nu se intampla in burta lui, dar din cand in cand cate o duba opreste, coboara insi: intra. Pe laterala templului e lipit un afis mic “Saloon - special events rental”.
Tot pe Danforth Ave., daca o iei incet la picior catre Coxwel mai dai de o biserica menonita, de o biserica scientologica, o moschee, una anglicana, una baptista, una catolica si una greceasca de rit ortodox. Si ca si fie toata lumea multumita, din loc in loc “United Church”.
Exista opinia ca botezul crestin la ortodocsi la varste asa mici e nu e relevant, ca omul ar trebui sa isi aleaga constient o biserica si Dumnezeul caruia sa I se inchine. O fi, ce sa zic, dar ce te faci cu atatea oferte, ca pana sa te hotarasti, risti sa ajungi la batranete (sau mai rau), si tot sa nu fii gata. Poate chiar ajungi sa zici ca toti dumnezeii sunt buni, ca un mediocru.
In fata unei biserici anglicane de pe Woodbine Avenue, intr-o Duminica statea scrisa o chemare catre cele sfinte, cel mai probabil adresata tinerilor: “God is like coca-cola: He is the real thing!” si pe partea cealalta scria: “Shock your mom – Go to Church!”
***
Mai multe adevaruri - nici un adevar. (Petre Tutea)
***
.jpg)
No comments:
Post a Comment